Este cunoscut faptul că odată cu detronarea regimului imperial Ming şi instalarea unui nou regim, cotropitor manchurian Qing, membrii familiei regale Ming şi susţinătorii săi s-au retras în mănăstirea Shaolin pentru a crea un centru de opunere contra noului regim. Înţelegînd că metodele clasice de pregătire a unor veritabili luptători durau prea mult, circa 15-20 ani, mai mulţi maieştri de kung-fu au hotărît să selecteze cele mai simple şi eficiente tehnici şi metode de luptă pentru a crea adevăraţi luptători într-o perioadă cît mai scurtă posibilă.
Nu este cunoscut faptul câte persoane au reuşit să studieze şi să posede această nouă metodă de luptă, deoarece spionii regimului Qing au aflat despre noua locaţie a centrului revoluţionar, şi armata manchuriană a distrus templul Shaolin ucigînd marea majoritate atît a rebelilor cît şi a călugărilor. Legenda spune că au supravieţuit cinci mari maieştri: Gee Sin, Ng Mui, Bak Mei, Fung To-Tak şi Miu Hin, care au participat la crearea acestei noi metode de luptă, şi de la care provin majoritatea stilurilor de sud de kung fu. Din aceşti supravieţuitori, călugăriţa Ng Mui (conform unor date istorice ea ar fi fost fiica unui general Ming) a jucat rolul principal în răspîndirea ulterioară a noului sistem Shaolin de luptă.
În timpul refugiului său de trupele imperiale, Ng Mui a întîlnit o tînără fată cu numele de Yim Wing Chun, care era terorizată de un gangster local, ce o dorea în căsătorie. Făcîndu-şi milă de această fată, Ng Mui a hotărît să o înveţe noua artă de luptă pentru a se putea apăra de acel gangster. După câţiva ani de studiu, Yim Wing Chun s-a întîlnit în luptă cu acea persoană, învingînd-o cu uşurinţă, deşi adversarul îi era mult superior fizic.
Mai târziu Yim Wing Chun s-a căsătorit cu un maiestru de kung fu cu numele de Leung Bok Chao, pe care l-a învăţat noul sistem de luptă. Leung Bok Chao a numit acest stil de luptă în cinstea soţiei sale Wing Chun (Ving Tsun). Leung Bok Chao şi-a transmis cunostinţele sale unchiului său Leung Lan Kwai care era actor în opera chineză (aşa numita "Luntrea Rosie"), care era o organizaţie secretă de rebeliune contra regimului Qing.
Unii istorici spun că anume în cadrul acestei organizaţii a şi fost inventată legenda cu Yim Wing Chun, pentru a ascunde apartenenţa lor la fosta grupare a templului Shaolin. Leung Lan Kwai i-a învaţat noul stil şi pe doi prieteni ai săi, de asemenea membri ai operei chineze, Leung Yee Tai şi Wong Wah Bo. Leung Yee Tai era prieten cu bucătarul operei, care de fapt era călugărul Gee Sin şi care se ascundea în incinta trupei de operă. Gee Sin a hotărît să-l înveţe tehnica de luptă cu bastonul lung (numit şi "bastonul dragonului"), după care această tehnică a fost încorporată în sistemul Ving Tsun. Ambii, Leung Yee Tai şi Wong Wah Bo, au fost învăţătorii legendarului Leung Jan.
Leung Jan era un medic herbalist recunoscut în oraşul său, Foshan, dar mai tîrziu a fost recunoscut ca "Regele Ving Tsun-ului" pentru nenumăratele sale victorii în diferite încăierări pe străzile Foshanului (care pe atunci era numit "leagănul kung fu-ului", datorită numărului imens de maieştri şi şcoli de kung fu). Leung Jan a avut doar câţiva discipoli, printre care cei doi fii ai săi Leung Chun şi Leung Bik, şi cămătarul Chan Wah Shun.
Chan Wah Shun a avut mai mulţi elevi, ultimul său elev fiind Yip Man. Yip Man devine discipol Ving Tsun la vîrsta de 9 ani, şi va studia de la învăţătorul său doar 4 ani deoarece acesta se va stinge din viaţă. Înainte de a muri, Chan Wah Shun îl roagă pe urmaşul său Ng Chun So să continuie studiul lui Yip Man, deoarece îl vedea ca fiind cel mai talentat dintre elevii săi. La vîrsta de 16 ani, Yip Man pleacă la studii la colegiu în Hong Kong, unde îl întâlneşte pe maiestrul Leung Bik, fiul marelui maiestru Leung Jan, de la care va învăţa toate subtilităţile artei marţiale Ving Tsun.
La vîrsta de 20 de ani el se întoarce în oraşul său natal, unde devine recunoscut ca cel mai bun luptător şi cunoscător al Ving Tsun-ului. În 1949, după revoluţia chineză, Yip Man îşi pierde toată averea sa, şi se retrage în Hong Kong, unde se angajează la Restaurantul Asociaţiei Muncitorilor din Kowloon, şi apoi începe predarea Ving Tsun-ului într-un mod deschis tuturor. Pînă atunci, Ving Tsun-ul se preda doar celor avuţi. Yip Man a avut mulţi elevi, însă întregul sistem a fost înţeles şi posedat doar de cîţiva elevi de ai săi.
Indubitabil, cel mai talentat elev şi bun luptător al marelui maiestru Yip Man a fost maiestrul Wong Shun Leung. Datorită nenumăratelor sale lupte atât pe străzile şi acoperişurile Hong Kong-ului, cît şi la diferite competiţii, Wong Shun Leung a reîntors faima Ving Tsun-ului, fiind numit de presa locală "Gong Sau Wong", adică "Regele care vorbeşte cu pumnii". El a fost unicul elev care a activat ca asistent de instructor în cadrul şcolii lui Yip Man, pînă la moartea marelui maiestru în 1972, şi a beneficiat de toate cunoştinţele învăţătorului său. Ca şi mulţi alţi maieştri de Ving Tsun (aşa ca Leung Jan, Yip Man), Wong Shun Leung a fost un mare novator în domeniul studiului de luptă a Ving Tsun-ului, numind metoda sa "ştiinţa luptei corp la corp", şi testînd eficienţa tehnicilor Ving Tsun-ului în lupte cu diferiţi adversari de dimensiuni diferite şi reprezentanţi ai multor altor stiluri de luptă corp la corp (kung fu, karate, box, muai thai, jiu jitsu, etc.).
În decurs de 40 de ani de predare Wong Shun Leung a avut mulţi elevi, unul dintre cei mai talentaţi şi devotaţi elevi ai săi fiind maiestrul Philipp Bayer, care a studiat alături de Wong din 1983 pana la moartea învăţătorului său în 1997. Acum el păstrează tradiţia de predare lăsată lui de maiestrul Wong Shun Leung, şi îşi desfăşoară activitatea sa prin răspîndirea adevăratelor cunoştinte şi îndemînări în întreaga lume.
Pe teritoriul Republicii Moldova
Linia de maieştri:
- Templul Shaolin
- călugăriţa Ng Mui
- Yim Wing Chun
- Leung Bok Chao
- Leung Lan Kwai
- Leung Yee Tai şi Wong Wah Bo
- Leung Jan
- Chan Wah Shun şi Leung Bik
- Yip Man
- Wong Shun Leung
- Philipp Bayer
- Ghenadie Ceban
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu